Am promis că am să vă povestesc ceva mai amânunțit despre cum am alăptat. În primul rând vreau să vă spun prin ce stres am trecut atunci când toată lumea auzea că alăptez apărea inevitabil cea de-a doua întrebare ... "Cât are fetița?" Când auzeau că are aproape 2 ani dădeau din cap. Simțeam cum mă compătimeau.
În sufletul unei tinere mămici sunt diverse întrebări cărora trebuie să le facă față și pe care nu trebuie să le pună la suflet. Cel mai bine este să nu vă chinuiți să lămuriți pe nimeni că ceea ce faceți este bine.
Din experiența mea vă spun că trebuie să faceți așa cum simțiți. În teorie este una iar în practică este alta. Am auzit că până la 2 ani nu este nici un fel de problemă dacă alăptați. Dacă nu reușiți până la această vârstă să îl dezvățăți tot nu trebuie să vă panicați. Eu sunt de părere că dezvățul trebuie făcut lent.
Am plecat până la Cluj. Distanța Galați - Cluj este una destul de mare și am făcut cam 10 ore în mers. S-a întârziat și pentru că am prins niște blocaje, ploaie, etc. La ora 8 eram în mașină și la prânz am adormit-o în brațe și după asta am pus-o în scaunul de mașină. Seara ne-am cazat și am zis să o pun pe picioare. Am legănat-o pe picioare și nici o clipă nu a cerut țiți.
O săptămână a durat toată vacanța așa că în fiecare zi s-a repetat povestea. Într-un cuvânt eram bucuroasă că am reușit să o dezvăț. Mă și vedeam la 3 ani că nu se putea dezlipi de mine din acest motiv. Ea nu folosea suzetă, nu avea biberon așa că nici nu aveam cu ce să înlocuiesc acest obicei. Era culmea ca la aproape 2 ani să o obișnuiesc cu suzetă.
După ce am ajuns acasă și-a amintit de ritualul de somn și de faptul că ar trebui ca măcar puțin să o pun lângă mine să sugă. Am pus-o direct pe pernă. A început să plângă și să se agite. Nu cred că a durat 10 minute toate tarantelele pentru că s-a liniștit. Nu aveam cum să mă mai întorc din drum și nici nu îmi doream să reiau suptul. Oricum cică este bine ca atunci când te hotărăști să fii tare pe poziție și să nu cedezi insistențelor.
Acum, la aproape o lună, adoarme pe picioare. Se mai trezește o dată sau de două ori pe seară și o pun tot pe picioare. Adoarme ceva mai greu acum și și-a schimbat puțin programul de somn dar cu timpul se va regla.
Asta a fost întâmplarea mea. Varianta pe care toată lumea m-a îndrumat să o urmez era să o las cu bunicii câteva seri pentru a uita de acest obicei. Nu am cu cine să o las pe timpul nopții așa că varianta asta era exclusă. Pe de altă parte și ea m-a ajutat să îmi duc planul la bun sfârșit pentru că dacă ea vroia să sugă atunci când am fost plecată cu siguranță cedam.
După acest episod îmi era frică să nu pățesc și eu ceva. Mai exact să se strângă laptele și să am dureri sau cine știe ce probleme. Nu am avut absolut nimic. Se pare că procesul și-a urmat cursul firesc și s-a oprit de la sine.
În sufletul unei tinere mămici sunt diverse întrebări cărora trebuie să le facă față și pe care nu trebuie să le pună la suflet. Cel mai bine este să nu vă chinuiți să lămuriți pe nimeni că ceea ce faceți este bine.
Din experiența mea vă spun că trebuie să faceți așa cum simțiți. În teorie este una iar în practică este alta. Am auzit că până la 2 ani nu este nici un fel de problemă dacă alăptați. Dacă nu reușiți până la această vârstă să îl dezvățăți tot nu trebuie să vă panicați. Eu sunt de părere că dezvățul trebuie făcut lent.
Cât de des alăptam înainte de marele eveniment
Alăptatul era din ce în ce mai rar. Criss avea 1 an și 8 luni și servea
destul de des. Mai exact programul era așa: dimineața la prima oră o
guriță, la prânz stătea câte 5 minute la fiecare sân și după asta o
legănam pe picioare, seara era aceeași poveste, adică câte 5 minute și o
legănam. Aveam un mic disconfort dacă o lăsam să sugă mai mult. Ori eu
nu mai aveam suficient lapte, ori nu mai suportam. Pe timpul nopții se
mai trezea și o puneam pe picoare, o legănam și adormea. Nu puteam să
sar peste nici una din cele 3 mese obligatorii. Dacă o puneam din start
pe picioare începea să țipe și să se rostogolească. Într-un cuvânt un
circ de nedescris.
Povestea mea
Am plecat până la Cluj. Distanța Galați - Cluj este una destul de mare și am făcut cam 10 ore în mers. S-a întârziat și pentru că am prins niște blocaje, ploaie, etc. La ora 8 eram în mașină și la prânz am adormit-o în brațe și după asta am pus-o în scaunul de mașină. Seara ne-am cazat și am zis să o pun pe picioare. Am legănat-o pe picioare și nici o clipă nu a cerut țiți.
O săptămână a durat toată vacanța așa că în fiecare zi s-a repetat povestea. Într-un cuvânt eram bucuroasă că am reușit să o dezvăț. Mă și vedeam la 3 ani că nu se putea dezlipi de mine din acest motiv. Ea nu folosea suzetă, nu avea biberon așa că nici nu aveam cu ce să înlocuiesc acest obicei. Era culmea ca la aproape 2 ani să o obișnuiesc cu suzetă.
După ce am ajuns acasă și-a amintit de ritualul de somn și de faptul că ar trebui ca măcar puțin să o pun lângă mine să sugă. Am pus-o direct pe pernă. A început să plângă și să se agite. Nu cred că a durat 10 minute toate tarantelele pentru că s-a liniștit. Nu aveam cum să mă mai întorc din drum și nici nu îmi doream să reiau suptul. Oricum cică este bine ca atunci când te hotărăști să fii tare pe poziție și să nu cedezi insistențelor.
Acum, la aproape o lună, adoarme pe picioare. Se mai trezește o dată sau de două ori pe seară și o pun tot pe picioare. Adoarme ceva mai greu acum și și-a schimbat puțin programul de somn dar cu timpul se va regla.
Asta a fost întâmplarea mea. Varianta pe care toată lumea m-a îndrumat să o urmez era să o las cu bunicii câteva seri pentru a uita de acest obicei. Nu am cu cine să o las pe timpul nopții așa că varianta asta era exclusă. Pe de altă parte și ea m-a ajutat să îmi duc planul la bun sfârșit pentru că dacă ea vroia să sugă atunci când am fost plecată cu siguranță cedam.
După acest episod îmi era frică să nu pățesc și eu ceva. Mai exact să se strângă laptele și să am dureri sau cine știe ce probleme. Nu am avut absolut nimic. Se pare că procesul și-a urmat cursul firesc și s-a oprit de la sine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu